afis-cm-3apr

Clubul Melomanilor

afis-cm-3apr3 aprilie 2007, ora 17.00
Sala ”Marin Sorescu”, Secția Mediatecă și American Corner

Clubul Melomanilor

Concertul
Matthäuspassion (Patimile lui Matei)
de Johan Sebastian Bach

Prezinta prof. Maria Barbărasă.

Difuzarea înregistrării Patimile Sf. Matei din 1971, la splendida abație benedictină Ottobeuren cu două coruri ale Bach Munchen Orchestra și remarcabilii soliști Peter Schreier (evanghelist), Ernst Gerold Schramm (Isus), Siegmund Nismgern (Iuda), precum și Helen Donath, Julia Hamari, Walter Berry și Horst Laubenthal. Crucea care domina scena este menită să sugereze amenințare și opresiune precum și protecție.
Dirijează Karl Richter, renumitul specialist Bach, care a murit în 1981. Stilul său îmbină măiestria solidă a „cantorului“ din Leipzig, profunzimea dar și libertatea improvizației. ”Nu pot evalua tempo-ul din metronom; trebuie să-l iau de la pulsul meu, din moment ce pulsul este legat de centrul omului, inima.” (Karl Richter)

Lucian Blaga l-a asemuit pe Bach unui “vrăjitor din basmul veacurilor care avea obiceiul să-şi transforme semenii nu în animale, ci în catedrale.”

“Depăşind limitele ritualului religios, prin dimensiuni, prin stilul vocal apropiat de cel din modernitatea operei, prin dramaturgia orchestrală şi – în ultimă instanţă – prin substanţa emoţională “lumească,” muzica Pasiunii dupa Matei, ascultată pentru prima dată la 15 aprilie 1729 (vinerea din săptămâna patimilor) în biserica Sfantul Toma din Leipzig, a impresionat pe unii, a surprins pe alţii, a creat şi unele proteste printre evlavioşii conservatori. Apoi s-a aşternut uitarea, o uitare ce a durat un secol intreg. Măreţia ei neîntrecută a fost descoperită de Felix Mendelssohn-Bartholdy şi dezvăluită publicului din Berlin în memorabilul concert de la Singakademie, în 21 martie 1829. De atunci, prezentarea acestei creaţii – cea mai dramatică din câte s-au scris vreodată despre judecata şi crucificarea lui Iisus – a însemnat de fiecare dată un suprem eveniment al vieţii de concert – bisericeşti sau laice. Impunătoare şi emoţionantă pe plan artistic, sublimă ca fond umanitarist, realizarea ei înscrie în istoria culturii unul dintre cele mai grandioase documente ale gândirii şi ale simţirii omeneşti.” (Ioana Stefănescu în “O istorie a muzicii universale” vol.I)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>